Prin adoptarea unei agriculturi agro-ecologice bazate pe eliminarea îngrăşămintelor chimice, reducerea culturilor intensive şi o creştere a pajiştilor şi a culturilor extensive, Europa ar reuşi să îşi hrănească în mod durabil cei 530 de milioane de locuitori în anul 2050, se arată într-un studiu elaborat de Institutul pentru Dezvoltare Durabilă şi Relaţii Internaţionale (IDDRI), aflat în din subordinea Institutului pentru Studii Politice (IEP) din Paris.
Studiul subliniază că pentru a hrăni mai multe persoane într-o manieră mai echilibrată, reducând în paralel emisiile de gaze cu efect de seră ale sectorului agricol cu 40% comparativ cu anul 2010, trebuie ca agricultura europeană „să producă mai bine cu mai puţin”.
Studiul preconizează o reducere de 10% până la 50% a randamentelor agricole actuale în funcţie de culturi.
Modelul elaborat de IDDRI ţine cont de constrângerile climatice, mizele producţiei agricole şi agroalimentare şi prognozele de sănătate publică internaţională.
Cei doi autori ai studiului, Xavier Poux şi Pierre-Marie Aubert, admit totuşi că nu au analizat încă viabilitatea economică a sistemului lor pentru agriculturi.
Studiul admite că agricultura europeană şi-a îmbunătăţit eficienţa în termeni de emisii de gaze cu efect de seră (care au scăzut cu 20% între 1990 şi 2015), dar subliniază că sistemul actual, bazat pe utilizarea semnificativă a pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice, „nu este unul durabil” având în vedere degradarea alarmantă a biodiversităţii la care contribuie acest sistem.
Agricultura europeană trebuie să respecte obiectivele fixate în cadrul acordurilor internaţionale cu privire la climă, modificând însă regimul alimentar actual al populaţiilor care este „prea bogat şi dezechilibrat” şi care contribuie la creşterea cazurilor de afecţiuni (obezitate, diabet, maladii cardio-vasculare) subliniază documentul.
Chiar dacă producem mult în Europa, mâncăm de asemenea prea mult şi în mod dezechilibrat comparativ cu recomandările nutriţionale ale Autorităţii europene pentru siguranţa alimentară (EFSA) şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
Autorii studiului
Trecerea la o „agricultură fără chimicale şi care include o componentă importantă de pajişti permanente şi alte infrastructuri agro-ecologice ar permite recuperarea biodivesităţii, cea a calităţii resurselor naturale şi o scădere a emisiilor”, se mai arată în studiul IDDRI.
De asemenea, reducerea culturilor intensive ar afecta în special animalele hrănite cu cereale, precum porcii sau păsările, ceea ce ar permite Europei să înceteze să mai importe peste 40 de milioane de tone de soia pe an şi de asemenea să reducă presiunile asupra despăduririi, în special în America de Sud.
În pofida reducerii randamentelor, un sector agro-ecologic european ar înregistra un excedent al producţiei non-consumat care ar putea fi valorizat la export graţie calităţii sale (o creştere de 20% a producţiei de lapte) şi în cazul vinului, precizează studiul.
