Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a publicat directiva privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi, în cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar, care stabileşte regulile din domeniu şi care va trebui transpusă în legislaţia naţională până în 2021.
Noile reglementări europene au la bază inegalităţile în privinţa puterii de negociere a furnizorilor şi a cumpărătorilor de produse agricole şi alimentare, constatate în cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar.
Respectivele inegalităţi privind puterea de negociere pot conduce la practici comerciale neloiale în cazurile în care parteneri comerciali mai importanţi şi mai puternici încearcă să impună anumite practici sau clauze contractuale care sunt în avantajul lor în legătură cu o tranzacţie de vânzare.
Unele practici ar putea fi vădit neloiale chiar şi atunci când ambele părţi sunt de acord cu ele.
Majoritatea statelor membre au reglementări naţionale specifice care protejează furnizorii împotriva practicilor comerciale neloiale aplicate în relaţiile dintre întreprinderi în cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar.
Textul de lege semnalează faptul că „ar trebui introdus un standard minim al Uniunii de protecţie împotriva practicilor comerciale neloiale pentru a reduce apariţia unor astfel de practici care pot avea un impact negativ asupra nivelului de trai al comunităţii agricole”.
Activităţile comerciale desemnate drept neloiale în textul de lege, urmând a fi interzise, sunt următoarele:
- plăţile întârziate în cazul produselor perisabile;
- anulările în ultimul minut ale comenzilor;
- modificările unilaterale sau retroactive ale contractelor şi obligarea furnizorului la plata produselor irosite.
Alte practici vor fi permise numai dacă fac obiectul unui acord prealabil, clar şi lipsit de ambiguitate între părţi:
- faptul că un cumpărător returnează unui furnizor produsele alimentare nevândute;
- faptul că un cumpărător impune unui furnizor o plată pentru garantarea sau menţinerea unui acord de furnizare pentru produse alimentare;
- faptul că un furnizor plăteşte pentru promovarea sau comercializarea produselor alimentare vândute de cumpărător.
Fiecare stat membru va desemna una sau mai multe autorităţi pentru a asigura aplicarea la nivel naţional a interdicţiilor prevăzute şi va informa comisia cu privire la desemnarea respectivă.
În cazul plângerilor, statele membre trebuie să se asigure că, la cererea reclamantului, autoritatea de aplicare a legii ia măsurile necesare pentru a proteja în mod adecvat identitatea reclamantului sau a membrilor şi a furnizorilor.
