Zicala populară „Mai e Rai” caracterizează cel mai propice timp pentru agricultură: suficient de călduros, precipitaţii abundente, lipsite de grindină şi piatră.
Pe ogoare, în livezi, grădini şi podgorii activitatea este în toi, iar turmele de oi, cirezile de vite şi prisăcile dau randament maxim, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul „Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român” (2000).
Potrivit tradiţiei noastre populare, dacă plouă în mai şi tună des, în iunie va fi frumos, uscat, va fi belşug la porumb, fân, vin, iar dacă sunt gândaci mulţi, va fi an mănos. Se seamănă inul şi cânepa (după 13 ale lunii), hrişca (după 19), ridichile, castraveţii, fasolea, tutunul (la mijlocul lunii). Se curăţă pomii de gândaci şi se bea pelin.
În tradiţia populară, între Paşte (28 aprilie) şi săptămâna a doua după Rusalii (16 iunie) este cuprins ciclul numit Joile Oprite în care sunt interzise anumite activităţi casnice, agrare, pastorale etc.
Joile Oprite, numite Joile Verzi în sudul ţării şi Joile Pomenite în est erau potrivnice omului: aduceau ploile însoţite de grindină şi piatră, furtunile şi îngheţurile târzii.
În speranţa că ele vor fi îmbunate şi transformate din forţe malefice şi forţe benefice, calendarul popular a instituit unele interdicţii de muncă, de unde şi numele de Joi Oprite.
