Una dintre marile probleme ale agriculturii româneşti este îndepărtarea pentru o anumită perioadă de timp de cercetarea autohtonă şi importurile de materiale de cercetare, consideră Valeriu Tabără, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şiseşti”.
Ca să ai performanţă într-o ţară agrară cu posibilităţi şi potenţial au fost câţiva oameni care au militat pentru ceea ce înseamnă aşezarea la baza agriculturii noastre a unui sistem care să asigure acest progres şi nu putea fi altul decât cercetarea ştiinţifică autohtonă locală. Una dintre marile probleme ale agriculturii este tocmai această îndepărtare pentru o anumită perioadă de timp a agriculturii de cercetarea autohtonă şi importurile de materiale de cercetare. Vorbim aici şi de cele două concepte de consultanţă, cea comercială, de prezentare de produse şi partea de consultanţă tehnică, care măreşte responsabilitatea celui care dă soluţii pentru rezolvarea unei anumite probleme. Din păcate nu prea avem decât prezentare de produse şi partea tehnică lipseşte.
Valeriu Tabără
La 92 de ani de la instituţionalizarea cercetării ştiinţifice şi la 50 de ani de la constituirea ASAS, el a precizat că omul care a fost promotorul înfiinţării sistemul de cercetare din România este profesorul Gheorghe Ionescu-Şişeşti, al cărui nume îl poartă instituţia.
Au fost şi alţi oameni, marea majoritate au fost legaţi şi de învăţământ, ca profesori universitari, dar toţi erau formaţi în străinătate, ca profesie, inclusiv profesorul Gheorghe Ionescu-Şişeşti, care era de formaţie tehnică germană, dar alţii s-au format în Franţa, SUA, Marea Britanie. Toţi aceşti oameni însă au venit cu această chestiune: că agricultura României nu se poate dezvolta decât printr-o cercetare autohtonă care să producă material biologic şi tehnologii adaptate la condiţiile climatice ale României. Este o problemă fundamentală la ceea ce înseamnă agricultura României. Şi ne permitem să spunem că atât timp cât ne bazăm pe importuri nu putem progresa şi, mai mult, suntem legaţi şi de elemente de eficienţă.
Valeriu Tabără
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice a fost creată la 14 noiembrie 1969, cu rolul de coordonator al întregii activităţi de cercetare ştiinţifică agricolă şi de a genera progres în cunoaştere şi rezultate de valoare.
La acea vreme, reţeaua experimentală a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice era formată din 112 unităţi de cercetare, acoperind toate disciplinele ştiinţei agricole, repartizate aproape uniform pe întreg teritoriul ţării, iar suprafaţa de teren depăşea 182.000 de hectare.
În prezent, cercetarea agricolă mai are doar 65 de unităţi de cercetare-dezvoltare în subordine, nouă unităţi de cercetare-dezvoltare în coordonare ştiinţifică şi suprafaţă de teren de numai 35.000 de hectare.
